ai plecat
când m-am trezit nu mai erai
brusc un gol în stomac
de mult nu mai avusesem senzația de greață
am vrut sa vomit
m-am aplecat în chiuvetă
dar nu aveam vezică biliară
nici măcar o pasăre moartă
niciun leu nu alerga vreo antilopă
nu am avut ce să dau afară
era doar un bol de cristal translucid
de câte ori mă aplecam vedeam prin abdomen cum treceai
nonșalant
grizonat
fumând pe strada care ducea în spatele casei

aș fi vrut să ies în curte să beau un ness fără zahăr
să-i simt amărăciunea până-n creștetul capului ca pe un orgasm subit
dar am stat în pat
inertă
cu mâinile pe lângă corp
amorțită
mi-am dat seama că ai plecat repede
pielea era neuniformă
ai țâșnit ca o larvă pe care o creșteam în uter și nu știam de ea
îmi va rămâne semn
ce voi spune oamenilor când mă vor întreba
parcă și văd cum se vor opri curioși prin Piața Romană
spunând: priviți femeia cu uterul gol
cu pielea căzând
un cocon care te-a purtat ani de zile
până când ai lăsat cearșafurile mototolite
ca pe niște zdrențe în ziua nașterii

la televizor se anunță că a fost văzut un dezertor din el însuși
vorbește incoerent
bate din palme
și susține că iubita lui
locuiește în orice femeie