M-am golit
de zbor
și-n frunzele pistruiate ale prunilor
ce colorau aleia grădinii,
în penele ciorilor din parc,
vedeam căderea mea,
prelungă și apăsătoare...

Tot ce mai pot,
e să mă înalț
pe vârfuri.
Să-mi întind mâinile
cu degetele țintind
răsăritul
și să cad în fiecare zi
pe pământ.