vis înșeuat în lumină
mă strânge de dor retează aripa vie
plecare de-odată
în liniști cât mame târzii
ce se plimbă pe raza sublimă
ecou neștiutului har
ce mă coace din sâmburi și flori
fără vină

vis cât lacrima ta de cristal
în ochi furat dimineața
din lebăda albă
arcuire prin pânze de îngeri
ce tac
liniști udate cu rod
pe-al sărutului dans împreună