fiul nu doarme în camera lividă
așa ai fost învățat

aici au stat cândva morțile noastre curate
le-am hrănit le-am țesălat le-am iubit
până am ajuns acasă
tatăl tău era alb atât de alb
încât ai curmat doi iepuri și i-ai jelit

ne încumetăm să tăcem înainte de a pleca
mai departe unul din celălalt
în hainele noastre prelungi de copii

ne-am întors pe partea cealaltă
s-au adunat între noi straturi de funingine
în jurul genunchilor câteva pietre
pe fiecare piatră alt nume
nu le putem zice nu le putem da la o parte

în ele dormim în ele strângem vântul