DORUL DE SÃRUT


De grija primului sărut
AÈ™ vrea s-o iau de la-nceput,
Să strâng în brațe lutul gol,
Privirile să-și facă stol
Mulțimi de vise arse jar,
Spre culmi din ce în ce mai mari,
Să schimbe piatra de hotar
Cuvintelor cele mai tari.

Să pot, de micul nostru semn,
Mai mult la bine să îndemn,
Să uit de grija coaptă-n gând,
Să fie mâine ca oricând
(Dar nu mai rău decât a fost)
Să am, pe drumul meu de fum,
În față cel mai amplu rost
Și-n spate tot ce am acum.

De-ar fi aminte să-mi aduc
De primăverile ce duc
Dorințe către mai târziu,
N-aș regreta că multe știu,
Nici că speranțele n-au timp
ÃŽn templul nostru plin de lut:
Aș fi în toate anotimp
Și-n tine dorul de sărut.