ape înghițind câte un gând
fără alt gând
contrariind ochiul
țipătul
întâlnind obstacole mici
numele părăsit
pentru vorbe
cu o spiță lipsă
în care învățaseră
câte o pauză
să alerge
crenelând zarea
niște nebuni

***

ce alunecare
presimțind marea
mici pocnete
prinse în ierburi
apăsând mereu în același loc
îndepărtare
îzbindu-se de trunchi
de mișcarea lentă
a degetelor
dacă ai ști

***

nimic altceva
degeaba te strig
iubito
când preaîncetul acestei lumi
e doar o carte mare
ceva mă pândește
desfăcând cu dinții
domul înalt
sau propria-mi mediocritate
după voia inimii

***