E-un sunet morbid în grădină
Ce-așteaptă răspunsuri în zori,
O salcie curge din lună,
Se scutură pe trecători.

Un vânt care fuge prin frunze
Salcâmii îi scutură-n nori;
Pe muchii de ramuri stau râme
Privind, de sus, călători.

Oftatul ajunge-n timpane,
Iar trupul ți-e înfiorat.
O frunză cu noaptea apune,
ÃŽn aer e-un iz parfumat.

Rămân numai pașii în urmă,
Iar luna odată cu ei
Se stinge încet peste brumă
Și stelele pier în scântei.

Cadavrele trec prin grădină
- În rădăcini se retrag.
Parfumul din aer adună,
În liniște nopțile cad.