Când ai renăscut
s-a luminat cerul
au venit diminețile
să te-ntâmpine
în semn de bună revenire.
Pomii au început să-nflorească
mișcând crengile cu aromă senină,
aplecându-se de bună voie
sub cupola încărcată cu frunze
ca într-un cald salut.
Păsările au zburat sus,
mult mai sus
să vestească ziua cea bună
să aducă sclipiri
arătând calea divină
spre un nou început.
Florile au zâmbit
într-un surâs solemn
emanând polenul auriu
ca o nouă rimă
ce va crește în ploaie.
Toate vietățile s-au bucurat
cântând în graiul lor
doine de leagăn,
dăruind căldura
și liniștea sufletească.
Luceafărul a strălucit
mult mai mult
să lumineze iubire veșnică
în fiecare seară
alunecând pe raza senină
într-o liniște poetică de vis.
Lumea
a avut un nou început
pornit de la zero
să-nchine peste ani
credința dulce și curată
în Tatăl meu.
Așa s-au arătat
toate semnele cerești
și ca un adevărat profet
i-ai iertat și pe cei
ce s-au lepădat de tine
purtând în neant
păcatele tuturor
ca să le speli
în ploaie.

Dar lumea nu te-a uitat,
te ține ascuns într-un colț
undeva, acolo în partea stângă
ce bate, bate mereu
și se roagă cu drag la Tine!

Căci a Ta este împărăția
de-a pururea
și-n vecii, vecilor
amin!