cu privirile
ațintite pe marginea zilei
îmi șterg din suflet
amorțeala

ai plecat
nimic nou sub inima ta
doar gustul
tăcerilor interioare

îmi caut respirația
prin umbra trupului în care-mi odihnesc rănile
așteptând
rătăcitele tale cuvinte
să mă nască
mâine
dintr-un pântec cald
de lumină