agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-05 | [This text should be read in romana] | Submited by Bot Eugen Iulian Stăteam la mese-ngrămădiți, Lipite trupuri, suflete stinghere Ca niște emigranți trudiți În pântecele unei vechi galere Spre vreo Americă de vis porniți. Fata cu ochi de diamante negre Turna-n pahare băutura tare Și lungi priviri scormonitoare În piept ca niște suliți negre Ne pătrundeau pe fiecare. Ce sculptor scăpătat și neguros Lăsase cârciumarului drept plată Statuia-aceea barbară, lucrată Parcă din smoală, Veneră ciudată Cu creștetu-n tavanul unsuros? Fata cu șolduri dolofane Pe care o iubisem rând pe rând Cânta romanțe suburbane Cu glasul răgușit și blând Al unei vechi toxicomane. Urlau în viforul de-afară Toți musafirii la sabat Și ne chemau neîncetat Șă ne-avântăm cu ei afară Pe coama vântului turbat. Dar noi priveam cu gândul ostenit Printre banalele refrene Pe-un nou tovarăș chiar atunci venit (Și presimțiri subpământene Ne-nvăluiau domoale și viclene). De unde răsărise printre noi? Nici unul nu-l văzuse la intrare. Ce adunare de strigoi! Statuia ne turna-n pahare Și sta la masă lângă noi. Să te mai miri de noul musafir, De-mbrăcămintea-i demodată? Purta un frac verzui cusut cu fir, Pantofi cu copci de-argint, cravată lată Cât un ștergar, manșeta fin brodată. Cu ochi sticloși în fundul feții slabe Ne măsura tot învârtind încet În degetele lungi ca niște scoabe Un ascuțit și fin stilet Cu teaca plină de-ncrustări arabe. L-am ascultat vorbind apoi În glas cu mlădieri feline; La vorba lui dorințe noi Și crâncene-aprindeau rubine În întunericul din noi. Vorbea despre-o oștire mare, De-ntunecatul Împărat, Și despre-o stranie-njghebare, Cu suflete de cumpărat: Răsplata nu e viitoare. La brațe ne-am crestat pe rând Și-am iscălit apoi cu sânge. Statuia ne turna cântând Cu glasul răgușit și blând. Rachiul avea gust de sânge. Ha! Ce duhoare de pucioasă! Unde-i tovarășul ciudat? Nu l-ai văzut jucând pe masă Cu fracu-n coadă verde ridicat? Copita din pantof ieșea lucioasă... Câți au plecat, câți au rămas din ceata noastră de atunci? Trecut-a timp - un veac? un ceas? Blestemu-acelei vechi spelunci Ne urmărește pas cu pas.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy