Nimic mai trist pe lume
Ca un artist ratat-
Mă plâng cu al său nume,
Mă plâng ca de păcat.
El sufletu-și înalță
Spre ... Zbor și Primăveri,
Când lumea e în ceață
Și merge-n nicăieri.

Cu pasu-i de șopârlă
Micuț și tremurat
El fuge de Lumină
Se vrea...întunecat!

Dar îl cunosc prea bine,
El nu rezistă mult,
ÃŽn mica lui odaie
Să stea înțepenit.

El își iubește versul,
Dar și furia-i mare!
Și iată-L,
E Alesul
Mulțimii Muncitoare.