Pe când marea arde albă
Sub al lunii crug solemn,
Visul meu tăcut, de lemn,
Îți stă frunză neagră-n palmă.

Te chem vrajă prin descântec
Spre acum și spre aici
Ca pe-un straniu licurici
Pe poteci muiate-n cântec.

Dar nu-mi vii în clipe rare
De-ntuneric. Când te culci
Împrejurul gurii-ți dulci
Șoaptele-mi rostesc pahare.

Și nu-mi vii în clipe dure
De lumină. Când visezi
În frumoși-ți ochi mă vezi
Stea căzând peste pădure…

Albesc țipăt într-o carte
Cu coperțile de-argint –
Sunt captiv, dar mă tot mint
Că-mi ești totul și-ți sunt parte.

Hei, cum mi-ai sfințit în piept
Un altar pentru durere –
Taina lui încet mă piere
Și-am murit de când te-aștept.