Locuiam în miezul unui măr eram singur
vara citeam lungi poezii anonime
iarna ascultam înfiorat cum vântul
construiește cuburi de aer pentru posteritate

mă lăsam copleșit de căldura dinlăuntru
închideam pleoapele și realitatea
se dezbrăca sub pleoapele mele oarecum
rușinată pe vremea aceea nimicul încă nu exista

în zilele ploioase încercam să-mi aduc aminte
de unele lucruri mai subtile
cum ar fi de plidă compoziția universului
ori starea primului principiu

încercam să-mi aduc aminte de prima ploaie
și de primul castan înflorit și de prima încercare
a spiritului de a cugeta mai mult de o secundă

alteori când amurgul își trimitea razele
adânc prin coaja mărului până în pielea mea
subțiată de somn și de așteptare
mă gândeam la frumoasa Makta
singura mea imagine despre sublim

atunci cădeam în genunchi
acolo în miezul aromat și roșu
zguduind mâna celui care
tocmai ducea mărul la gură.