agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-08 | |
doi pescăruși noctambuli
spre întunecare ne certăm cum vom reuși iuțind zborul să evităm aerian dușmanii iar de bârfit acești metalici zburători ne vine ușor deși trec în survol mult mai ușor teama ne trece nouă celor doi pescăruși uitați pe cer dar neorbiți nici de rafalele antiaeriene ce vor să ne doboare crezându-ne o țintă fixă bordul trufaș al vreunui avion zadarnic poartă departe pe un pretins sultan al cerului într-un covor fermecat bătând motoarele în voie și aripile sale de tinichea avionul de lângă noi doi îl duce pe golașul competitor având aer de-a ține mereu ciocul pe sus periclitându-i pielea într-un zbor inabil înstrăinatul de tot acest înalt s-a aventurat ca pinguinul-clovn într-un plonjon ori slalom uriaș luând-o în hăul prea abrupt dacă ar exploda în fărâme-al lui ghețar ce pilotaj prost face el și cât risc acum când i s-a stins azurul de-adevăr intuit extrasenzorial intrat în sânge stolurilor noastre dotate cu ghidajul primar când mângâiem vechea incursiune tactil cuplul nostru înaripat nu planează prea îngerește ci mereu în forță luând ca aeromodel pe liliacul ce progenitura-și iubește de-o caută și după miros prin peșteri noaptea-i îndrumătorul în marile tăceri a două grăbite suflete care în largul înstelat dilemele își dumiresc ca pescăruș îți croncănesc ”iată răsfrânt cortul sfânt camuflajul de cer nocturn peste lumea de sub noi doi albii-acrobați în zbor legați gustul amurgului este și-al zorilor marini exersează-ți papilele când culegi roua fericirii după lacrima durerilor din ochii cu puf ai mei ca s-o dai balsam inimii” și-mi răspunzi jucându-mi penele atinse-n aer cu aceste șoptiri ”iubite pescăruș cu imaginația ta de poet și sufletul tău măreț nici nu-ți dai seama cât de mult te iubesc fără de nume dar dintotdeauna iubit nu știu cum în vârtejuri poate alternezi unele zile când îmi aduci liniștea-n aripi cu altele din care eu partenera ta nu aleg decât zbucium și chin și nu știu iubite cum ar trebui bolta să fie ca noi să descoperim clipă de clipă dragostea din ceea ce trăim zbucium prelung calvar contemporan ne fac alții iubirea tinerească zbucium al așteptării după sonorizatele noastre protestări prin aer în general zbucium al neîncrederii al fricii de-a fi trădați de oameni alungă-mi zbuciumul ce doare fantastic de tare »
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate