am murit... și mă bucur!
cred că asta au vrut lacrimile mele,
cred că această destrămare albă
vine din ninsoarea pe care o iau
sub aripile mele, mult prea tăcute!
da, mă duc în altă grădină,
să îmi culeg narcise și lalele,
să te aștept cu vers transparent!
și pe banca din suflet, rotundă,
voi asculta simfonii pierdute
în zâmbet...
am murit... și mă bucur!
de fapt... am învins timpul!
mă voi dărui ultimelor frunze,
pentru că ele încep dorul...

13 mai 2009, 17:17