În cimitir cărările se ridică
Doar în sus
Și norocoșii se trezesc cu soarele
Iar alții dorm
Sub soarele apus...
Acolo sus pe Creasta Dealului
Pe unde șerpuește drumul la Manzîr
În vecinică pocăință
A anilor
Păstrează oasele a viilor delir...
Se odihnesc strămoșii de
La o laltă
Și cei săraci
Și bogătașii
Toți
Privind cum macină subt roată
Timpul
Buni,răi,proști și idioți...
Acolo toți sunt
Sunt Totuna
Și cei cu
Carte
Și cei nevinovați
Și cei ce inime au strâns cu mâina
De sângele altora
Înfometați...
Acolo
Sfadă nu-i
Nici harță și nici luptă
Acolo viața se șterge liniștit
Acolo fie mutra cât de
Slută
Totuna te primește
Lutul
Puhăvit...
Acolo crește iarba
Naltă
Mătăsoasă
Tufarii sun înalți și
Mulți
De liliac...
Acolo ce n-ar fi
Miroase
Cu visele trecute de pe
Prag...