El,
val uriaÈ™
fremătând neliniștit
între alunecosul a pleca
și rămânerea pe loc
a nesiguranței păsării rănite
lângă marea cea amară –
patimă stinsă
Ea

Ea,
coborâș
între încrederea în sine
și lepădarea de sine,
zbaterea absurdă a valurilor
pierind în nisip
lângă marea cea amară –
patimă stinsă
El.

Ea și El,
fluxul și refluxul
care nu se întâlnesc
niciodată,
chinul neliniștii tăcute
ascuns de lume
în largul mării celei amare –
între Scylla și Charybda*
El și Ea…

------------------------
* În mitologia greacă, doi monștri marini, menționați în "Odiseea" lui Homer, ca străjuind un loc de trecere extrem de primejdios, identificat ulterior cu stâmtoarea Messina (ceva mai departe de Gibraltar). În preluări, cele două stânci au fost asociate cu două scorpii care dorind să se ucidă una pe cealaltă, omorau tot ce apuca între ele.