Dacă-aș putea
să te sorb cu gura de ceai matinală,
să mă sorbi cu ceaiul de busuioc
de la micul tău dejun,
să te respir cu aerul parfumat
al florilor de salcâm,
să mă respiri cu parfumul
bobocilor de trandafiri uscați...
Dacă-aș putea
să fiu un plasture
împotriva singurătății tale,
să trec în capilarele tale, în sângele tău,
apoi în creierul tău,
să fii tu un plasture
împotriva durerii mele de singurătate...
O, dacă-aș putea!