hipnoza ochiului de apă
îmi țiuie-n timpane,
iar îngeri, purtând sutanele mortii,
cu coasa mă îneacă in lacul de lacrimi.

curcubeul linistilor mele desarte
se prelinge, cantand
cu fanfara apusului sterp,
al mustelor, pe hoitul dusmanului meu.

sufletul, caine cu coltii de aur,
rade a jalnic,
infipt in grumazul trandafiriu,
caindu-ma, inamic al halcilor de carne.