dorm în spatele tău
parcă aș îmbrățișa un munte cu poteci neștiute
sânii stalactite se înfig între coaste
îți devorez șira spinării precum omida albastră

dimineața erupe într-o femeie cu părul lung
atât de lung încât Enkidu poate vâna lei

cimitirul crescut pe umeri îl așez la masă
învelit în ștergar lânga sticla cu vin
azi vorbim despre morți

mai avem un fagure plin cu morminte
în fiecare noapte un alt început
din tine pândesc pielea altei femei
în care să-mi înfig buzele și să gust

las urme invizibile pe brațe
ating drăgăstos viermuiala

pun nume fiecărui copil