lovite de-ntristare sunetele
erau aruncate în urechea uitării
printre trandafirii gândului
albinele spiritului culegeau nectarul iubirii
într-o mare de alb
nimfele albastre se scăldau
orele negre timpul lăsa adânc
peste liniștea trupului
capcanele albe mă prindeau
în a lor plasă
blondele vise desperau în zadar
treceam noi alături
prin vânt și prin ploaie
iubirea curgea în paharul albastru
din el am gustat și veninul cuprins-a
nebuna inimă în arderi continue
zadarnic de-atunci eu te caut
tu nu m-ai iubit
a fost dulce veninul