aș putea să vă-ntreb
de ce mi-ați lăsat semne pe suflet

liniile se-ntretaie într-un nefiresc remanent
din scurgerea ireversibilă a gândului
ca v-am primit în secunda dintâi
ca pe o dimineață sidefie

culorile se lungesc spre o nuanță difuză
întors din oglindă
sensul ei mi se-agață de buze

cum aș putea să reconstruiesc legătura
dintre aburul ăsta cu izometrie incertă
și structura carnală a irealităților voastre

aș putea să vă-ntreb
de ce mi-ați lăsat setea asta de rece
și dorința de a-mi modela lumina
peste formele sinuozității lumești

aș putea să vă-ntreb
dar prefer necuvântul
și odihna din spatele renunțării la tot