"Ingerașul Doarme



Noaptea este trista
Luna vegheaza intunericului
Și raiul este pustiu
Toți martorii nedreptații :
Cerul,stelele,oceanul
Sunt triști acum
Un suflet nevinovat
sufera neincetat
Ei vor k in aceasta noapte
Sa se faca dreptate
Petalele de trandafir
Se lasa-nvoia vantului furios
Kre nu poate sa-nvie
Zambetul cristalin ,pierdut
De pe buzele ingerașului preasfant!


De ce ?
De ce natura moare,
Luna se ascunde
Și marea de lacrimi
Ce curg neincetat
Din ochii divini și indurerați
Ai ingeraului
Se revarasa peste obrajorul
Catifelat inroșit?
De ce șarpele pandeste
Șoricelul cel hazliu?
De ce petala de trandafir
Nu ma mai mangaie
Cand adorm intr-un tarziu?


De ce un nor
Se lasa ușor
Acoperind și ultima speranța
A trandafirului din gheata
Speranța de a se hrani
Macar un pic
Cu razele soarelui pitic
Ce-ar straluci o eternitate
Doar k sa ii fie aproape?

Acum luna vegheaza
Intunericul creeaza
O neliniște totala
K in fiecare seara
Și ingerașul e trezit
De un muritor de rand
Ce ii spune :
"Asta-ți sunt...
Am venit sa te ajut"
El neințelegand
Ce vrea-cest muritor de rand
Se ridik vrand-nevrand
Și ii spune bucuros:
"Iți mulțumesc k ai venit
Bucuros și obosit
Sa ma trezesti din visul
Ce parea un infinit!"
Muritorul ii raspunde ,
Radiind de fericire:
"Ingerașul meu de miere,
Eu iți mulțumesc,k te-am gasit,
Dak n-ar fi existat natura
Marea,soarele și luna ,
M-aÈ™ fi ratacit
K un chior in labirint
Și n-aș mai fi putut acum
Sa zambesc sa fiu cu tine
Și sa-ti spun
Sa mai apuc
Sa-ti soptesc macar atat:
TE-AM IUBIT șI TE IUBESC
Asta-i tot ce imi doresc!!!"