cel mai frumos poem tu îl scrii săpând
între coastele timpului o fântână

vântul desenează umbre prețioase asemeni
unor nașteri urcă apa în arbori

faci pe mortul când îți pierzi ochiul stâng
stârvul lui Baudelaire e o construcție secretă
cu ferestre spre altceva
butoi rătăcit pe mare vertebrele tale caută
linia de împărțire a apelor

zarea se umple de mișcarea invizibilă a unei inimi

poemul e cântecul pietrei șlefuite
cel ce moare de sete sapă singur fântâni