trebuia să trec apele decolorate de insomnie
să ating migdalii în ordine inversă
era un ritual în negru
ascuns
ca după o moarte
așteptată dintotdeauna

aveam două totemuri roase de fluturi
nu mai suportam rătăcirea darius
trebuia să port brățara de mayași
să îmi simt genunchii
să las din mine sângele
germinând plantații nesfârșite
de iasomie
să mă rostogolesc ca un cerc rănit
în violența unui silex subpământean

nu mai aștepta înverzit pe sub unghii
plămânii tăi mi-au luat demult soarele
nu pot urca mai departe
mă ascund în nașteri obscure
aici bântuie o răcoare neîmblânzită