Sosesc,
rămâne să mai lipesc pe geam un soi de curcubeu
în culori mate,
barba ta să-mi zgârie zâmbetul,
apropiindu-mă de roșeața unei vârste expirate.
Ascultă-mi
întrebările, au un oarecare sens, deși îți pare
că fulguiesc în neștire printre străzi cu nume latin.
Vom face ceva, nu știu de va fi dragoste sau o nouă încercare de a decortica teii
din ceștile albe.
Mă prefac a străbate aeroportul încrucișând ieri cu azi,
în spate îmi pun rucsac înfoiat de-așteptare,
mă simt de parcă-aș renunța la un sân,
în pericol fiind să-l am.
Nu mă sili, am în program
astă seară un concert de Bach,
orgile sparg plămânul prin care te desfaci,
voi ști abia atunci
în ce cuib să-mi așez independența și câte straturi cu maci să sădesc.