Dacă i-aș reproșa mamei ceva
E ca și cum m-aș apuca să-i reproșez timpului
Fuga lui necontenită...

Și-apoi, cine-l poate prinde și opri?
Se pune în discuție dragostea de mamă?
Mai presus de ea poate fi doar Dumnezeu.

Dacă i-aș reproșa mamei ceva
E ca și cum m-aș apuca să-i reproșez soarelui
Căldura-i necondiționată...

Și-apoi, cine-l poate răci în timpul său?
Se pun în discuție norii?
Numai Dumnezeu e perfect, și-apoi există și încercările.

Dacă i-aș reproșa mamei ceva
E ca și cum m-aș apuca să-i reproșez
Că nu-i cu mine pentru totdeauna...

Și-apoi, cine nu are un sfârșit?
Numai Dumnezeu.
Mulțumirea e că Mama face înmiit în scurta-i existență...

Și pace!