Îmi poți auzi dragostea? Este atât de periculoasă…

Ascultă sufletul cum vibrează

Ce zbucium furtună liniștea mea

Ce gânduri ascunde această iubire maladivă

Vreau să te strâng în brațe nedefinită de singurătate

Tu, fato, de ce nu mi-ai spus că ai forma vântului

Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate

Din toate încheieturile roase

De umbre

Ce sentiment obscur

Migrează spre visurile cambrate

De suflul greu al zidurilor reci

Ce liniște claustrofobă

Mă sugrumă

Mă îmbăt cu lacrimi amare

Plânsul meu în acest deșert de cuvinte

Oază de tristețe în care îți admiri chipul

Fără să-ți fie sete

Îmi poți simți dragostea? Este atât de periculoasă…

Privește palmele astea bătătorite

Drumuri de piatră filozofală între viață și moarte

Atinge-le dar lasă-mi degetele iubirea să-mi poarte

Să exploreze tărâmul virgin al șoaptelor nedeslușite

În noapte pe o pagină frigidă

Să violez intimitatea nopții cu o lumânare

Și să mă sting orgasmic