mi se părea că umbra ți-ai rătăcit-o-aici
halucinantă iarbă creștea pe toți pereții
ca un exemplu unic de biruință-al vieții
sărut în carne vie din fulgerul de bici

mi se părea că urma ți-o știu pe dinafară
sclipea ca jarul tânăr ironizând cenușa
lampă sfidându-mi bezna ce cotropise ușa
întâia mare taină și prima mea povară

nici nu știu când și unde atâtea s-or fi strâns
că ne iubeam aiurea mereu înfricoșați
de-alte femei străine și de-alți străini bărbați
ne-am condamnat iubirea la un domestic plâns

și-acum ca două drumuri cu diferite ținte
nu ne putem pricepe nici plânsul nici uimirea
ne-absoarbe-o altă lume se mută povestirea
la margine de viață să doarmă în cuvinte