te iubesc

ecoul mi se strivește de cochilie

inima se zbate între pereții căptușiți cu amprente

vrea să fie liberă să-i crească aripi

să doarmă în cuibul sânilor tăi

îngeresc

plouă cu visuri astrale

noaptea cerșetoare cu mâinile penumbre

de cu ziuă mă cheamă

dezleg misterul ierbii cum crește

ochii încet mi se-nchid

îmi tatuez sângele pe fiecare celulă

chipul tău sferic mi se coagulează într-un infarct

până și coarnele melcilor sunt mai înalte

decât fruntea mea pe care Soarele

o calcă în picioare