ca loulou adorm cu un fulger alb în cap
toată acoperită cu niște tu mulți și mici care îmi gâdilă tălpile și sub-sânii
cu cizmele lor și târnăcoapele lor
de acolo tu nu vezi cerul de sânul meu
sau de degetul meu mare
dar îmi pui turle pe sfârcuri
un alfabet straniu pompat ritmic în sânge
de la donatori gnomi
și din jumătatea mea de craniu
care se aseamănă teribil cu o coajă de nucă verde
cu părul împletit în sfori
trageți la mal o corabie cu cala spartă
ca loulou respir încet timid încet timid încet
la pietatea ta de pitic în fața copilei de animal scabros
***

am notat, am notat, te aud..
stau călare pe o amnezie și te contractez în floarea vârstei mele de playboyst cu atâtea la raboj, cu atâtea minciuni spuse unor femei ce poartă promisiuni în geantă și lista de cumpăraturi pentru mai târziu când ramânem singuri cu cărțile prăfuite, cu imaginile de carnaj plasate frumos în frigider între sticle de lapte și sticle de tăiat venele cu care cochetez zi și noapte, obsesia zilelor mele Loulou, ți-o zic în față Loulou, degeaba pui fard si pompă în discurs, degeaba ai mituit doctorul, profesorul de filozofie cuantică, nimic nu mă pune în genunchi mai eficient decât zambetul tau emoticon cu gust de migdală pe măseaua numărul 8B cand rămâi cu gura cascată ruj, în fața unei capodopere cu mine gol, dezbrăcat, biciuit în sala de discursuri absurde cu dedansuri sub descutul vandal, iacă, îmi scot visceros orgoliul și ți-l leg la gât, e al tău, ai câștigat fară luptă bătălia între bărbați și tu, eu, mă duci șontâc, zgribulită spre mănăstirea de sticlă din zare..