mai întâi să bem apă. e pentru ultima oară
când decupăm din noi fantome.
incizie necesară între pântecul meu și
atriul tău stâng. apoi facem o cruce de alabastru.

nu scriem nimic. nici dacă ne-am născut eu
din mama moartă. tu din tatăl dispărut.
nici că am fost copiii nisipurilor.
amintim cum am trecut pe aici împreună
și am plecat din casa anotimpului.
absență din care se moare încet ca o flacără.

ne vor plânge albatroșii. eram umbra lor. tu
le arătai polul sud eu le arătam
întotdeauna inima. ne întrebau dacă
așternerea între ape este din somnul meu
sau din iluzia ta că m-ai iubit în lacrima crucii