plâng
ca și cum aș fi un titlu de poem
dar nu sunt
nu mai trec prin acei copaci străini fiindcă nu toți
arată nordul dacă nu cu ochiul
cu o masă lemnoasă caldă
toate titlurile sunt precum atelele
susținând picioare frânte

râd
la sfârșitul poemului
sunt mai ușor decât talașul ros
în dinții mei de tăietor de lemne
și suflat cu buzele țuguiate în vânt
dar nu sunt

și nu mai scriu poeme ușoare cu
divertisment lemnos

râd și plâng
m-agăț de-o creangă robustă și mă
sinucid
fac din mine cherestea de primă calitate
vecinul de pagină și sinucidere
îmi spune
măcar fă-o în paratext idiotule