sub aripile sufletului meu injunghiat
imi atirna zile de plumb topit
pe crucea mea negeluita imortele
se usuca mai tare, tot mai tare
tu nici macar nu stii
cit de tare se pot usca imortelele
tu mi-ai rupt toate florile
din gradinile sufletului meu
m-ai aruncat in cea mai neagra disperare
dintre suspine se mai zaresc
miinile mele tremurinde cu unghiile smulse
ochii mei stinsi te cauta pentru inca o clipa
si vad doar rece lespedea de deasupra lor
mai vino odata sa mai rasucesti cutitul
asa cum m-ai omorit atunci cu cuvintele tale
apus de soare peste tarmul meu de mare
vesnicie,vin...dar fara tine . Adio !