motto:
“dumnezeu se face om se face pește se face gâscă cu pene se face munte de perne cu puf. suflări moarte suflu eu viul pășesc peste țărâna moartă.”
ulise, james joyce

egală cu fiecare înghițitură otrava și bătaia pe călcâi
derizoriul
săritura lichidă atinge tot ce mai e
de topit și împins înapoi
mâna care odată pătrunsă prin tine se închide
ține-mă de cei doi îngeri leșinați în retina moale
în distorsie până la capăt

să rămân la jumătatea căderii și să privesc
cum îmi iei locul cu tălpile goale
apoi te scurgi din mine și urci

vom muri de moarte bună într-o zi
cu musculatura crucificată fără noimă
atașați aceleiași trambuline
din armătura corpului

fiecare disperare e ca un animal pufos
te gâdilă prin intestine până când
fugi din tine imediat după ce te-ai înghițit
apoi te observi cum de la o oarecare distanță
ești fix

apa a rămas neatinsă