Te port alături de mine
și azi și mâine...
O umbră crâmpoțită de vise
și de dorințe aprinse,
O mască viu colorată
într-o cutie uitată,
Un EU ce nu-mi mai e cunoscut
...cred că l-am uitat demult
printre anotimpuri vechi,
printre zile și nopți perechi,
printre morminte de amintiri,
printre sunete și priviri.

Te port alături de mine
mereu, știi bine.
Amic de drum încurcat, tulburat
ce drumul vieții a uitat
și-și poartă pașii aiurea
urmărind să vadă lumea.
Nu pot să știu...de ce cu mine?
poate că-mi aparține
sau poate doar mă place
așa cum sunt. Uite, tace!
mă lasă pe mine să gândesc
mă lasă să mor, să trăiesc.