aș ascunde cântecul nostru pe noi doi dansînd
în dulapul cumpărat de ocazie
care mai are încă un miros de coriandru
și-o mare nevoie de ordine
inima aș pune-o sub mătasea cămășilor de noapte
să nu se vadă cum tresaltă în serile fierbinți și nesfîrșite
în sertarul de jos mîinile cînd te caută fără să te găsească
alături de ia țesută cu roșu îmbrățișat de tremurul tău
buzele mai ales buzele ce ard de dorință
le-aș forța să tacă într-un colț liniștit
sub cheie mai bine sub cheie
lacrimilor să le găsesc loc sub un poem de la tine
în care lumea uriaș se învîrte în jurul nostru
iar noi suntem două puncte
în casa cu uși încuiate
din care dragostea nu pleacă niciodată