Mă-ntreb zi de zi…
Dacă te am –
Sau nu?!
Dacă ai fi a mea,
Sau ești….?
Mă întreb zi de zi, de oare ești aievea
Sau nu ești?!
Mă-ntreb de plouă pe-a ta stradă,
La fel cum plouă pe a mea;
Ca lacrimile ce le vărs,
Când nu ești tu și doar apa...
Mă-nchin, pășunilor întinse
S-ating măcar pentru o doară,
Secunda ce nu se mai scurge,
Din timpul când nu te văd, - în seară.
Eu te ador! Tu știi asta!
Și te aștept ca și pe zei;
S-alungi din ochii mei năpasta,
Iar dintre vremi amarul!
De-ar fi să fi cea ce nu ști încă,
M-aÈ™ rupe din al meu stelar,
Aș face din stele cunună –
Și din ochii mei un abecedar...
Să îmi citești în ochi iubirea,
Tristețea, amăgirea,
Și pasul calm și nemurirea,
Tot – tot ce ai vrea să-mi știi.
Tu doar oferă-mi libertatea,
De-a fi ce-am fost cândva-
Un om ce nu se dă în fire
Un cerber ce nu plânge mereu!
Te ascult! Mă tem de tine!
Tu-mi ți-n sicriu, inima mea!
Te rog, să-mi scrii mereu
Cu grijă,
Dacă te am,
Sau nu,- cumva!