așteptînd dimineața
mîna mea pe trupul poetei
ca și cum am găsit
un prieten foarte singur

între coaste ascunsă copilăria
ca o amintire a unui vers
nimic despre mine
chiar dacă am fost răstignit
de mai multe ori
în privirile ei

mă tem enorm de uitare
precum de o boală
care oricum mă va lua
prin surprindere
nenorocindu-mă