Privirea, da, sageata din ochiul rau
Ascunsa dibaci intre genele ude
Ea, da, ea te-a tradat, mincinoasa,
Albastrita de furie, cu fustele ridicate obscen.
Uita-te si acum la fel ca atunci,
Numara cu disperare secundele,
Pasii de intors acasa
Suma durerilor si apasarea grea
Dintre umerii amagiti de imbratisare.
Da, privirea, sunetul pleoapei inchise
Mi-a aratat nepasarea,
Dorinta de fuga,
Minciuna legata de coltul mesei
Cu esarfa de matase impletita in patru
Si tot ea, nu te mira, mi-a lasat
Urma asta adanca pe frunte
Ca sa nu uit,
Ca sa nu iert,
Ca sa nu plang.