în dulapul meu
tăcerea goală, flamândă
umblă prin dantele
urme de parfum
umblă cu ochii holbați
pe sub fustele de mătase neatinsă
prin sertarele reci, de cireÈ™
tăcerea își întinde picioarele
ca după un drum lung
șerpuit
în fața ei
mă fixez
nemișcată pe aer
ca pe niște cârje incolore
nemaivrând să m-ascund
pe după boarfele astea
bântuite

dați-mi un ruj
aprins
vreau să-mi sluțesc
tăcerea asta curvă.