Tatal meu orb
A aflat ca sunt
Transa vie din el,
Organul sau nevazut.
Poate i-a spus pamantul,
Poate carnea i-o soptea
La fiecare flux de sange
Al bunicului.

Iti mangai carcasa roz,
Biserica ridicata viciului
Si ne tolanim sec
In imbratisari pacatoase.
Si uit o clipa,
Ca intrupam atemporale
Maini de regi daci,
Strangandu-se.