În obscuritate am înțeles, privind
Liniile pe jumătate conturate
Ale unei forme suave de artă,
Un vis al visului: dimensiunea ta.

Semnătura ta e mușcată pe sân,
Tatuată în șolduri și linii imperbe
Ce tresar cu umbre, într-o obsesie
Care coboară și urcă în oranj.

Ești copilul - femeie cu buze stilate
Scânteind cu opulență ca o noapte
Petrecută după altă noapte, timid,
Între perne și iubind.

Obsesie numesc eu lascivul de acum
Ce se petrece la fiecare unduire
De brațe și umeri ce ating
Fremătând, această aromă a substanței:
parfumul tău din vânt.