locurile sunt aceleași
de două decenii
aproape trei
cupolele ne privesc
păzind orașul
un cer însorit
ținându-le de mâini
iar poetul din piatră
ne mângâie pe creștete
ne bate pe umeri părintește
un miros de sarmale și de tei
niște umbre
ce se leagănă amețitor
pe cărări.