mă-nzăpezesc dintre pământuri
de ochi ce n-au cum să mă știe
și-mi înflorește pe sub unghii
floare de gheață brumărie

atunci mă năzăresc trupește
într-un copac cu păsări nins
în care nici un candelabru
n-are putere-a sta aprins

mesteacăn locuit de vrăbii
și uneori de porumbei
ce vin și ciugulesc semințe
pe talerul din ochii mei