Amurg încleștat cu iz de petrol
mă strigă a viață
ca să mai înșele-o dată
ruptura ființei.
Tânjire amară
a mea, a noastră,
dar tu, aprioric,
ai închistat-o în dorul meu nebun
din cearcănul lui Pluto.

Geme adâncul a mireasmă
de trandafir cu isop
să amintească de visul
înșelător și real.

A prăbuși înaltul în noi:
iată lumina.