de mâine voi scrie testamentul ultimului poem
se va așterne între două rânjete de dinozaur
va orăcăi puțin
și-apoi cu mâinile deasupra capului va plânge
nisipul pe care și l-a pus în cap face viermi
pletele i se scurg până la buric
salivează
lacrimile pentru oamenii din viitor sunt amintiri

voi oameni din viitor când veți găsi testamentul
rupeți-l
oricum nu e pentru voi
e pentru prietenii care sorb fiecare gest
din statuia vieții au făcut monument
îmi este drumul presărat cu petale de flori
mănânc doar caviar și dorm în voal de mireasă

voi oameni din viitor
la mormânt să îmi aduceți dosarul
să-mi spuneți despre voi și despre copii mei
apropo
ce mai faceți?