la conacul rosu plin unde-n vara noi
beam vin cu aroma de pelin am uitat
de viata mea, am uitat iubirea ta,
am uitat pana si ce n-am uitat
de prapastii atarnat, de vantul de est
scuturat pana nu a mai ramas nici
urma din ce-am adorat pe innoptat.

am uitat numele care ma tinea beat
in picioare cu picioarele in sus
unde gandu-i de vant dus chiar si
mai sus de tot ce-am spus in ziua
cand si tu m-ai uitat aruncat ca un
ursulet stricat intr-un pod abia deflorat.

eu te-am uitat in seara asta ca maine
sa mi te amintesc iar langa acelasi
pahar plin cu vin si cu venin in care
ma arunc si gol si plin, ma pierd si
apoi revin pana ajung sa ma-nchin
la o iubire manechin, la o iubita arlechin.