În timpul grevei din această toamnă, într-o zi de joi, un telefon anunță că urmează o ședință cu liderii de zonă.

Plouă insistent –
împrăștiate de vânt
frunze pretutindeni

Ploaie nemiloasă la Cugir. Mă hotărăsc rapid. Urc în Dacie. Un drum în astfel de condiții e dificil. Voi fi, ca de atâtea ori, copilot.

Pe șosea e circulație intensă. Mașinile au farurile aprinse. Se circulă cu prudență. Până la Vințul de Jos, mergem mult mai încet ca de obicei.

La barieră –
zeci de mașini așteaptă
un singur tren

Drumul e liber. Ne strecurăm printre gropile pline de apă. Nu mai plouă. Privirea îmi este atrasă de o casă mică.

Pe gardul cel vechi
năpădit de caprifoi –
ultimele flori

Alături, o casă nelocuită.

Dincolo de gard
doar un bob de zmeură –
ultimul din acest an

La ieșirea din Vinț, putem mări viteza. Am timp să privesc spre cer. Norii se împrăștie. În spatele nostru, soarele.

Curcubeu dublu
de la Acmar la Alba –
arc întins prin nori

Înveselită de curcubeu, drumul mi se pare mai ușor, Alba Iulia mai aproape.

Trotuarul ud –
frunze de arțar ce ard
îl acoperă

Încălzit de soare, municipiul bimilenar este mult mai primitor. Așteptând să se termine ședința, colind magazinele și admir frunzele copacilor care își iau zborul…