minunate sunt zilele ce mi se întâmplă vara în iulie
și-n augustul meu când trec, vijelie
prin labirintul stradal de la mine și până
la biserica sfântului anton, de unde-mi
aduc hrana acasă, pe străzi se vând cucuruzi
și flori de soare se unduiesc în găleți de plastic
de napochim, la fiecare colț dau existență fiecărui
cerșetor, deja ne cunoaștem, deja nu-mi mai cer,
într-o asemenea zi în care cerul se apropie
puhav și greu înspre case cu proiecțiile
celor mai neașteptate nuanțe de gri încărcate de ploaie
eu am de lucru la fișa de zbor, atunci
fericirea se instalează subit în stomac,
urcă treptat în piept, bățoastă și-mi înspină
seara, pe neștiute,
brațele


porumbeii trec
pe străduțele
din cluj-napoca
cu aripi gri
de avioane și ei
întâmplate printre
culoare de edificii
nu foarte înalte
zboară porumbeii
pe rute labirintice
numai picioarele lor
sunt teribil de roz

unei zile ca aceasta, caldă și cu norii deasupra
de august, când abia simt asfaltul străzilor pieței
muzeului sub degetele tălpii, unei asemenea zile i se
dă un nume, mai întâi se trece în calendarul personal
al inimii sau pe-un răboj se păstrează ori într-o
hârtie tainică se trece, se cunoaște sau nu prea,
că eu predau la intrare în dimineață, sticloase și
moi pene, răsfirate de zbor, iar când trec pe străzi
în drumul meu, ca o stafie mă simt, apoi strălucesc,
pălăriile se ridică la tot al cincilea copac
eu trag după mine simfonia cântată în ritmul
bătăilor de aripi întâmplate, pe când se mătură orașul,
noaptea


tu singur vei afa
că-mi ești ales
când am să-ți depun
în palmă respirația
fericirii acestui poem
apoi am să călătoresc
prin viața ta
o zi de august
am să-ti fiu
în umblet sau zbor
cu urme teribil de roz




august, 2006